News Flash:

De ce romanii se multumesc cu putin?

24 Octombrie 2014
539 Vizualizari | 0 Comentarii
De ce romanii se multumesc cu putin
Unii m-ar considera o persoana foarte norocoasa: muncesc intr-o multinationala din domeniul IT pe un salariu bun, in conditii civilizate, avand un program flexibil, bonusuri si orele suplimentare platite dublu. Mai mult de atat, produsul la care lucrez este cunoscut peste tot in lume, se vinde bine si aduce profituri uriase. Multi prieteni au exclamat admirativ cand le-am povestit despre locul meu de munca. Cu toate astea, de multe ori m-am simtit lasata pe dinafara si chiar umilita.

Sa va explic putin: compania este infiintata pe continentul american si a crescut treptat, deschizandu-si un sediu si in Romania, pentru ca programatorii aici sunt ieftini, stiu engleza si sunt competenti. Dupa ce americanii au angajat un numar de persoane, au inceput sa mute treptat proiectele si astfel a luat fiinta si echipa distribuita din care fac parte: o parte din programatori se afla in America, cealalta parte in Bucuresti.

Toate bune si frumoase, numai ca americanii nu sunt multumiti de faptul ca locurile de munca s-au mutat la noi si nu vor sa-si imparta sarcinile zilnice cu romanii, preferand sa munceasca ei mai mult decat ar fi necesar si sa petreaca ore suplimentare la serviciu, in timp ce noi ajungem sa stam degeaba din lipsa de activitate si sa aflam cu intarziere mare in ce directie se dezvolta proiectul. Mai mult de atat, ne ignora e-mailurile, lucreaza ca si cum opiniile noastre nu au cum vreodata sa fie corecte si in general, ne trateaza ca pe niste ajutoare mai slab pregatite decat ei pe care sunt nevoiti sa le tolereze.

Simplul motiv de a fi romanca a devenit o piedica in dezvoltarea mea profesionala. Echipa mea a devenit demotivata in timp. M-am tot gandit de ce am ajuns in situatia actuala si am aruncat vina pe managementul defectuos. Mi-am zis ca managerii lor sunt aroganti si ne dispretuiesc doar ca pentru suntem dintr-o tara mai saraca decat a lor, dar problema este mai complexa de atat. Treptat, am acceptat ideea ca nu e asa de rau sa mai si stai degeaba la birou, atata vreme cat banii vin si nu-s putini deloc, ca asta este situatia si ca trebuie sa inghit; suntem in Romania, la urma urmei si ar trebui sa fim recunoscatori numai pentru faptul ca ne-au angajat. Dar oare asa ar trebui sa fim?

Am avut zilele astea in vizita o persoana din managementul superior al companiei care m-a facut sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Mi-a spus ca a observat ca nu suntem la fel de implicati in proiect ca si americanii si ca vrea sa schimbe lucrul asta. Mi-a mai spus ca ei au o parte din vina, pentru ca nu sunt obisnuiti sa renunte la sarcinile importante, dar mi-a mai spus ceva: ca noi, romanii, avem deprinderea de a tine in noi frustrarile pentru perioade foarte mari de timp si nu ne exprimam nemultumirile decat daca suntem intrebati. Mi-a dat sfatul sa fiu activa, sa nu astept sa mi se dea, ci sa cer, sa ma implic, sa am incredere ca merit sa fiu luata in considerare; cu alte cuvinte, sa nu ma multumesc niciodata cu putin.

Cum as fi putut sa-i explic eu americanului ca romanii sunt invatati din prima zi de gradinita sa nu vorbeasca neintrebati, si sunt invatati in scoli sa nu dea niciodata feedback pentru ca este inutil si nimanui nu-i pasa de asa ceva si sunt invatati sa accepte nesimtirea functionarilor publici pentru ca nu au cui sa se planga... Dar dragi romani, meritam lucruri bune si schimbarea trebuie sa vina in primul rand din noi: niciodata sa nu acceptam mai putin decat ceea ce credem ca meritam.

Citeste mai multe aici
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sunt pentru decat parte suntem americanii atat invatati mult niciodata
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Radio.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2228 (s) | 24 queries | Mysql time :0.052097 (s)