News Flash:

Michele Placido - Il commissario

5 Octombrie 2012
684 Vizualizari | 0 Comentarii
Michele Placido


Ar fi putut face cariera in politie si i-ar fi vanat pe aceiasi mafioti pe care i-a impuscat doar pe ecrane. Doar numele ar fi diferit. Dar si in viata reala, destinul lui Corrado Cattani l-a marcat definitiv.



A venit prima oara in Romania imediat dupa Revolutie, pentru a juriza un concurs de Miss, prilej cu care a cunoscut-o pe Ramona Badescu, pe care o considera o femeie frumoasa si o actrita interesanta.



Acum doi ani, s-a intors in calitate de regizor, pentru a filma o pelicula despre niste imigranti italieni si pentru a-si ridica, de la Cluj, premiul special acordat la TIFF pentru intreaga sa cariera. Aflam atunci ca semnase o dubla colaborare cu Monica Barladeanu, pentru proiectele cinematografice „Vallanzasca: Angels of Evil“ si „Itaker“, dupa ce aceasta reusise sa-l convinga, ca actrita, in filmul „Francesca“.



 



Iar anul acesta, a cooptat o alta frumusete autohtona, pe Madalina Ghenea, in lungmetrajul „Roman e il suo cucciolo“.



Cele mai recente vesti despre el au aparut in presa, vara aceasta, in ritm de „Tarantella“, caci tocmai ce-a imbracat, din nou, haina alba de mire, luand-o de sotie pe Federica Vincenti, cu 37 de ani mai tanara decat el. Era si timpul sa-si legalizeze relatia ce dureaza de mai bine de 11 ani, timp in care i s-a nascut si cel de-al cincilea copil, Gabriele, care a implinit deja sase ani.



 



 



Insa numele lui Michele Placido (66) are o rezonanta aparte in memoria romanilor, care si-acum si-l amintesc pe carismaticul comisar Corrado Cattani, care incerca sa le tina piept mafiotilor de teapa celor lui Tano Carriddi (Remo Girone) si lui Antonio Espinosa (Bruno Cremer) si care facea un cuplu atat de frumos cu judecatoarea Silvia Conti (Patricia Millardet).



 



E vorba, desigur, despre personajul din celebrul serial politist „Caracatita“ („La Piovra“), care a starnit mari pasiuni in anii ’90 in Romania si care, la acea vreme, era urmarit cu sufletul la gura de posesorii de televizoare alb-negru si color.



 



Cu parul albit, cu mustata si imbracat mai mult in alb, Michele Placido e astazi departe de imaginea acelui justitiar, mereu imbracat in negru, cu celebra-i geaca de piele si cu pistolul la brau. Caci italianul a incheiat demult socotelile cu Corrado Cattani si nici acum nu pricepe ce anume din jocul sau actoricesc l-a transformat pe comisar int-un erou atat de iubit de catre public.



 



In schimb, recunoaste ca marele merit al „Caracatitei“, care a tinut din 1984 pana in 1999 – Placido a jucat doar in primele patru sezoane, regizate de Damiano Damiani dupa un story de Sandro Petraglia – a fost ca i-a dat publicului o idee asupra structurii Mafiei. „Seria «La Piovra» dezvaluia lucruri pe care nici politia nu le stia, si asta datorita curajului scenaristilor. Gratie filmelor, publicul a descoperit organigrama Mafiei“, crede actorul, adaugand ca el, personal, nu a primit amenintari din partea Mafiei in timpul filmarilor, asa cum li s-a intamplat altor actori, in cazul altor pelicule cu acelasi subiect.



Pe de alta parte, e de-acord ca ultimele sezoane ale serialului au fost cenzurate, semn ca politicul era deranjat de dezvaluirile care apareau pe micul ecran. „Bineinteles ca Mafia nu era fericita cu acest film, cum nu erau nici politicienii italieni. Dupa sezonul al treilea, la TV, politicienii au refuzat sa vorbeasca despre el. Nici lui Berlusconi nu i-a placut si a declarat de mai multe ori ca serialul vinde o imagine proasta a Italiei peste granita.“



 



Dar Silvio Berlusconi, separat, e un subiect delicat pentru Placido, dupa episodul consumat la o conferinta de presa de la Venetia, din 2009, cand un jurnalist l-a intrebat de ce compania Medusa Film, parte din imperiul fostului premier italian, i-a finantat productia „Il Grande Sogno“, despre revolta studentilor de stanga din 1968. „Unde vreti sa gasesc bani sa-mi fac filmele?! E o intrebare stupida!“, a replicat revoltat actorul care, de altfel, il critica pe Berlusconi ori de cate ori are ocazia.



Pentru multi, Michele Placido ramane omul care a facut istorie in filmele cu mafioti si interlopi. Asta si pentru ca, la 20 de ani dupa „La Piovra“, el a adus pe ecrane, in calitate de regizor, controversatul „Vallanzasca“. „E un film pe care multi l-au boicotat in tara mea, deoarece arata ca Italia nu inseamna doar Papa, Berlusconi, Michelangelo si arta“, a explicat italianul, subliniind ca „imaginea temutului mafiot Renato Vallanzasca dovedeste ca cinema-ul are libertatea de a povesti orice“.



 



Iar Placido a demonstrat in nenumarate randuri ca nu-i e teama sa spuna lucrurilor pe nume, avand de timpuriu o chemare spre cea de-a saptea arta. Intamplarea face ca, la 18, sa fi facut serviciul militar in politie. „N-am fost chiar un politist adevarat, eram un baiat pe care-l puneau sa pazeasca o banca, o posta. Iar eu, ca sa fiu sincer, am intrat in politie pentru ca voiam sa ma fac actor si acesta era o modalitate de-a putea pleca de acasa si de-a merge intr-un oras mare ca Roma. In plus, asa mi-am castigat banii de care aveam nevoie sa-mi platesc cursurile de actorie“, marturiseste el.



Cat despre primul sau film, el a avut curajul nebun de-a interpreta rolul unui homosexual, un subiect tabu pentru anii ’70 si pentru o societate inchistata si cu profunde principii religioase, asa cum este Italia. Iar odata intrat in lumea „interlopilor“, era clar ca era mereu supravegheat de mai-marii crimei organizate, dar nu se poate plange ca i-a fost pusa viata in pericol, la modul real.



Apoi, a atins un alt subiect sensibil pentru marea masa din Peninsula: fenomenul imigratiei. „Peste tot exista saracie, bucurie si speranta – si la romani, si la italieni, si la spanioli, si la greci, fie ca s-au dus in Germania, in Franta s.a.m.d. Pe de alta parte, de multe ori se vorbeste despre o problema a romanilor, dar aceasta problema au avut-o si italienii, si spaniolii... Bunicul meu a emigrat in America, iar verii mei au emigrat in Germania in anii '60. De asta am si facut «Itaker», pentru ca am propriile mele amintiri. In plus, este un lungmetraj util mai ales pentru italieni, care nu mai cred ca au o problema cu emigratia. Merita sa le readuci aminte ca de-a lungul istoriei lor si ei au fost emigranti“.



La cei 66 de ani ai sai, italianul mai are inca energia de a filma si de-a regiza pe banda rulanta filme realiste, cu teme dezolante si personaje puternice, rupte din realitatea cotidiana.



Si chiar daca multi incearca sa-i mai caute pe chipu-i imbatranit acele trasaturi din tinerete, ce faceau sa tresalte inimile admiratoarelor sale, Michele are timp sa-si puna si o alta masca: „Cand recit, seara, in vreun teatru din Italia sau cand joc in «Macbeth» sau «Othello» sau «Troilus si Cresida», publicul de calitate care vine la teatru ma aplauda pentru ca, in acel moment, sunt un actor de teatru.“


O ambitie satisfacuta si un talent care s-a transmis si fiicei sale, Violante, care a ajuns deja pe marile ecrane in „Americanul“ (cu George Clooney) si in „Ghost Rider 2: Spirit of Vengeance“ (Cu Nicolas Cage), dar si fiului sau Brenno, care deocamdata studiaza arta teatrala. Cat despre Gabriele, el pare sa vrea sa fure de la tatal sau arta regizorala, de vreme ce-si prezinta propriile scenete in sufragerie, cand toata familia se aduna la masa.

bdquo ldquo pentru despre nbsp dupa placido fost laquo raquo alta arta
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Radio.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1038 (s) | 36 queries | Mysql time :0.017735 (s)

loading...